Incep sa cred,sa cred...deci incep sa cred,off incep incep sa cred.....adica nu ma-ti inteles adica incep sa incep sa cred.Asa acum e bine. Revin,incep din nou sa scriu aiurea, plictisit si secunda fuge, a fugit,nu se mai intoarce,e departe undeva,au fugit cu toate,toate secundele mele adunate intr-o mare de amintiri, idei,franturi, spasme ale vietii mele. A fugit,secunda, ea obraznica,si fuge mereu mai repede, de te intorci si nu sti unde au fugit. Asta e viata o fuga,o fuga cu un sfarsit abrupt(aka stalpul de la finish), unii se impiedica inainte de finish, altii se dau batuti, altii se bucura de acest traseu facand jogging(traind cu adevarat),admirand totul din jur, altii alearga zbuciumati sperand sa ajunga undeva,nestiind ca exista doar o singura destinatie sigura,ne-lasand in urma decat obiecte,ce nu au amintiri,decat raceala franta in franturi marunte.
.Eu ce fac?Alerg,dar unde?Cu cine si de ce?Nu stiu ce vreau,inca nu stiu exact,sunt pierdut in deriva,alerg cu ochii inchisi(pana acum am evitat sa lovesc vre-un stalp)de ce m-as uita inapoi?Apoi n-am sa vad ce am in fata,o usa?un stalp?un copac?ceva....Ma bucur macar ca nu alerg singur,alerg cu ea,cu ea de mana,Ma bucura secunda,e cu ea,intr-o secunda o ating,o sarut,o simt,respir iubire,respir viata,respir liniste,ce doar iubita mea mi-o poate oferii.Sper doar sa nu-mi dea drumul la mana intr-o zi,nu vreau sa alerg singur,vreau cu ea si cu secunda mea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu